duminică, 8 martie 2009

Timpul, perceptia si fizica cuantica

Creierul nostru poate sa calatoreasca in timp ... la propriu

Ii invidiez pe oamenii de stiinta pentru ca au posibilitatea sa faca tot felul de experimente extrem de interesante. Unul dintre ei, neurochirurg, a facut experimente pe cei care erau operati pe creier, dar erau treji. In anumite conditii, pacientul trebuie sa fie treaz in timpul operatiei pentru ca este singura modalitate de a observa daca nu se ating zonele cele mai sensibile ale creierului.
Evident, acest doctor a vazut o oportunitate in acesti pacienti si a vrut sa studieze reflexele, ce zone ale creierului sunt folosite, si pentru cat timp.
Oricine ar crede ca functioneaza in felul urmator: ciupesti pacientul de deget, dureaza sa zicem 300 ms (milisecunde - miimi de secunda) ca informatia sa ajunga la creier si sa fie procesata (adica sa inteleaga creierul ce se intampla) apoi creierul trimite un impuls inapoi care comanda reflexul de retragere a degetului.
Ca sa poata sa masoare acei 300 ms s-a gandit ca intai sa il ciupeasca de deget pe pacient, sa vada ce zona a creierului este se foloseste si sa cronometreze in cat timp apare reflexul, apoi sa excite nervos direct portiunea de creier si sa faca diferenta de timp.
Teoretic, daca exita nervos direct zona din creier, ar trebui ca reflexul sa apara mai repede, pentru ca scadem timpul necesar ca impulsul nervos sa ajunga de la deget la creier cand este ciupit.
Surpriza mare !!!! in a doua varianta, cu excitarea creierului dureaza mai mult pana la aparitia reflexului.
Intr-un final a intele si de ce. In realitate se intampla astfel : ciupeste pacientul, creierul trimite imediat reflexul (comanda de a retrage degetul), creierul proceseaza informatiile, apoi trimite rezultatul inapoi in timp.
Da ! Creierul munceste DUPA tot evenimentul. E ca la banca ! Platesti acum, dar faci rost de bani mai tarziu.
Este ca si cum seful tau ti-ar cere un raport, tu il dai acum, apoi te duci sa il faci.
Greu de inteles/inghitit/acceptat, nu ?
Intra in zona discutiilor despre cauzalitate, ce se intampla daca ii dau raportul acum, dar eu refuz sa il fac dupa ? ar insemna ca raportul nu ar putea sa existe, nu ? bla, bla ...

Unul dintre beneficii

Mi s-a intamplat sa mor in somn. Da, am visat ca cineva a omorat-o pe mama, iar eu am vazut, el a vazut ca l-am vazut, mi-am dat seama ca singura posibilitate a lui sa scape este sa ma omoare si pe mine, nu am stiut ce sa ii zis, aca sa m-a impuscat. In cap ! de la distanta mica. Am simtit ca mi se opreste inima, ca vad negru in fata ochilor, ca imi pierd constiinta, apoi ... m-am trezit.
Daca creierul nu ar fi functionat asa cum am scris mai sus, este foarte posibil sa fi murit in somn, dar pentru ca nimeni nu a murit niciodata in somn din cauza unui vis, inclin sa cred ca explicatiile sunt adevarate :)

Si ce legatura are cu fizica cuantica ?

Pai fizica cuantica este fizica posibilitatilor.
Probabil ca v-ati intrebat de ce creierul ar trimite informatii doar un sfert de secunda inpoi in timp si nu mai mult.

Sa zicem ca este ora 10 si eu plec acum la serviciu la ora 10:30 fac un accident si creierul meu ar trimite un mesaj inapoi in timp.
Acum, la ora 10, creierul meu percepe viitorul ca o suma de posibilitati. Peste 2 secunde voi fi tot la mine in camera, peste 10 secunde voi putea fi oriunde in casa, peste 5 minute, orinde pe o distanta de 2 Km, s.a.m.d.
Daca creierul meu ar primi o informatie acum ca mi se va intampla ceva foarte rau peste jumatate de ora, nu ar putea sa trimita un reflex, ca in cazul ciupitului de deget ci doar un reflex emotional de genul ... am impresia ca nu ar trebui sa ma sui in masina, sau ... am impresia ca nu ar trebui sa plec acum, cand ma apropii de portiera am un sentiment nasol.
Asta este premonitia, oricat de rar se intampla ea, asa se explica.

Si acum teoretic vorbind.

Daca vrem sa folosim aceste lucruri, sa punem in practica, ar trebui sa fie cam asa:
In cazul unui eveniment neplacut, inainte de orice, sa ne gandim cum am fi putut sa il evitam (daca nu as fi traversat strada exact atunci, daca mai asteptam 2 secunde ...) asta ar da posibilitatea creierul sa ia decizia de a trimite informatii inapoi in timp.
Apoi ... sa ne obisnuim sa dam atentie la ce simtim. In loc sa mergem pe strada gandindu-ne exclusiv la probleme, bani, politica, criza, sa acordam atentie la ce se intapla in jurul si inauntru nostru. Si intr-o zi, daca ai sentimentul ca ar trebui sa mai stai 2 secunde inainte sa traversezi, o faci, apoi vezi cum apare un nebun de nicaieri si trece prin fata ta, vei stii ca tu te-ai salvat.

Ce ziceti ? Merita incercat ?:D

3 comentarii:

  1. Articol de nota 10.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa perspectiva asupra timpului. Insa relatia noastra cu el s-ar putea sa fie mai complexa decat atat si suficient de discreta incat aspectele pe care le percem acum intr-un fel sau altul sau fie doar varful icebergului. Oricum, frumos articol. Cheers!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar trebui sa avem un creier super odihnit ca sa putem da atentie tuturor premonitiilor, chiar si celor de doar 2 secunde.
    Intr-adevar, un articol curat si pe intelesul tuturor. Felicitari.
    Alina V.

    RăspundețiȘtergere